Ghid de prim ajutor >> Traumatisme osteo-articulare
3.4. Traumatisme osteo-articulare
Traumatismele osteo-articulare apar ca atare sau în cadrul unor politraumatisme.
3.4.1. Fracturi si imobilizarea lor
Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând în întreruperea continuitatii acestuia. În functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri:
- fracturi închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte
- fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga
- fracturi directe - în care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii
- fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului vulnerant
De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de producere: fracturi spiroide, fracturi cu înfundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete, interesând întreaga circumferinta a osului sau incomplete (partiale). La batrâni sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi în urma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas gresit.
Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:
Semne de probabilitate
- durere spontana sau întru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare
- impotenta functionala a membrului afectat
- deformarea si scurtarea regiunii
- echimoze tardive
- tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale
Semne de certitudine (semne sigure)
- mobilitate anormala în focar
- perceperea palpatorie de crepitatii osoase
- netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura
- întreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase
METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZUL SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.
Fracturile se pot însotii de o serie de complicatii:
Complicatii imediate:
- transformarea unei fracturi închise într-o fractura deschisa
- lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinatate
- infectia focarului de fractura
Complicatii tardive (întârziate):
- cicatrizarea anormala a plagii osoase (în unele boli cronice)
- pseudartroza (întârzierea consolidarii fracturii)
- calusul vicios
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, în functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Înainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului în ax. Acest lucru este valabil numai în cazul fracturilor închise. Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.
Tipuri de atele speciale:
- atele Kramer (confectionate din sârma)
- atele pneumatice (gonflabile)
- atele vacuum
Atele improvizate: din scândura, crengi de copac...
Fracturile membrului superior:
- Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia în care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava împins catre spate si în sus.
- Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.
- Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.
|
 |
- Fracturile oaselor mâinii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete
Fracturile membrului inferior:
- Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se întinde de deasupra oaselor bazinului pâna la calcâi. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se întinde de la regiunea inghinala pâna la calcâi. Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pâna la calcâi.
- Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.
- Fractura de rotula se produce prin cadere în genunchi, se imobilizeaza în atele posterioare.
|
  |
- Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste învecinate. Imobilizarea se face prin înfundarea zonei respective împiedicând astfel miscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau în dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (în inspir când toracele se destinde fragmentul se înfunda; la expir când toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.
|
 |
- Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramâne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur în pozitie culcat pe spate.
3.4.2 Entorsa
Forma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul permanent între suprafetele articulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutor consta în imobilizarea provizorie acest lucru v-a ameliora durerea, care este de o mare intensitate.
3.4.3. Luxatia
Este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii). Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau incomplete. Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta reducerea luxatiei. Accidentatul se transporta la spital. |
Toate materialele prezentate la capitolul GHID DE PRIM AJUTOR au fost preluate de pe site-ul www.smurd.com.
